În 26 de ani de conducere diecezană am învățat că nu este în niciun caz clar pentru toată lumea din eparhia noastră (termen folosit în Dreptul canonic pentru diecezele Bisericilor Catolice de rit Oriental) ce este în fapt o eparhie. Sau, în aceeași notă, ce este un episcop, și de ce avem nevoie atât de o jurisdicție definită, cât și de structura bisericii cunoscută sub numele de episcopat. „La urma urmei”, se gândesc unii dintre noi, „când apar duminica în biserică, preotul este acolo celebrând Sfânta Liturghie. Ce altceva mai este acolo? Nu este suficient pentru a avea o biserică? De ce avem nevoie de ceva mai mult decât atât?”
Există o mulțime de modalități prin care aș putea încerca să explic acest lucru: din perspectiva teologiei Bisericii, din perspectiva Sfintei Scripturi, din Dreptul canonic, din teologia pastorală, din Părinții Bisericii (Patristici) și așa mai departe. Fiecare dintre aceste perspective are accentul său și modul său de a privi fenomenul Bisericii și diferitele sale structuri. Am decis, în schimb, să vă povestesc despre modul în care o eparhie a făcut diferența în viața mea.
Am început să am un sentiment de atracție față de preoție prin clasa a opta sau a noua, dacă memoria îmi servește corect. Cu toate acestea, nu era în prim-planul gândirii mele și astfel, nu s-a concretizat nimic. Cert este că în parohia mea, Sfântul Gheorghe din Canton, la acea vreme nu se folosea limba engleză în Sfânta Liturghie. (Ei bine, nu chiar. Am citit din când în când Crezul în engleză.) Nu am auzit literalmente nici o citire a Evangheliei sau o predică, pentru că nu vorbeam limba română, în afară de mămăligă și alte câteva mâncăruri înrudite.
Toți au presupus că mă îndrept spre hirotonie ca preot romano-catolic. La fel și eu.
PS John Michael
Pe scurt, este greu de spus de unde a venit vocația mea către preoție. Pentru a complica și mai mult situația, când am vorbit cu preotul meu despre vocația mea în curs de dezvoltare, acesta nu a fost deloc interesat să mă ajute. Dar la acea vreme, toate parohiile noastre aparțineau diecezelor romano-catolice în care erau amplasate geografic, așa că am putut participa la un program de discernământ vocațional oferit de Dieceza de Youngstown. Prin aceasta, am participat la reculegeri spirituale și am cunoscut mai mulți preoți minunați, care m-au îndrumat și m-au sfătuit în acest proces. Totuși, niciunul dintre ei nu știa cu adevărat sau nu-i păsa prea mult despre ce însemna să fii catolic român. Toți au presupus că mă îndrept spre hirotonie ca preot romano-catolic. La fel și eu.
Pentru a sintetiza o experiență îndelungată în câteva cuvinte, discernământul meu m-a determinat să devin candidat la Provincia Pittsburgh a Franciscanilor Capucini (ordinul Sf. Padre Pio); Implicarea mea cu capucinii m-a adus în legătură cu o parohie greco-catolică melchită din statul Virginia, Sfânta Schimbare la Față și cu păstorul acesteia, părintele Joseph Francavilla. Vorbeau engleză! În cele din urmă am aflat și am fost atras din nou în Biserica mea și am intrat în formare la Seminarul Melchit ,,Sf. Grigore” din Newton Center, Massachusetts, prin intermediul Vizitatorului Apostolic pe care l-am avut la vremea respectivă, părintele Octavian Bârlea din Munchen, Germania. Din nou, m-am întâlnit și am fost îndrumat de preoți minunați care mi-au devenit și buni prieteni între timp.
Dar abia după crearea Exarhatului Apostolic (care a devenit ulterior eparhia noastră) și hirotonia primului nostru episcop, Vasile Louis Pușcaș, mi s-a solidificat vocația, am fost hirotonit și am fost aruncat în mijlocul lucrurilor, în familia noastră românească nou creată.
Iată ce a însemnat pentru mine faptul de a avea o dieceză: am fost hirotonit (în cele din urmă până la rangul de episcop) în și pentru ca această eparhie ca să vă slujeasc. Am putut astfel să vin acasă. Ce ar putea să însemne acest lucru pentru dumneavoastră? S-ar putea să vă surprindă să știți că, în dreptul canonic și în limba tradițională a Bisericii Catolice, eparhia și nu parohia este „biserica locală”. Parohiile noastre fac parte din această biserică locală care este eparhia noastră, iar dumneavoastră sunteți membri ai Trupului lui Hristos prin comuniunea parohiilor, care unite, reprezintă eparhia. În Biserică, Eparhia Greco-Catolică Sf. Gheorghe din Canton este casa noastră. Ea reprezintă căminul nostru de care să avem grijă, unde să fim serviți, prin intermediul căruia să intrăm în relații dumnezeiești și, în cele din urmă, să fim mântuiți, și să găsim viață veșnică. În „cartierul” care este Biserica lui Hristos pentru noi toți – credincioși, monastici, clerici – eparhia noastră este adresa unde trăiește familia noastră.