CA PARTE A SERIEI NOASTRE PRIVIND „TIMPUL SACRU”, DISCUTĂM MISTERELE BISERICII, SACRAMENTELE, PE CARE LE-AM EXPERIMENTAT TOȚI ÎN TIMPUL VIEȚII, CU PĂRINTELE OVIDIU MARGINEAN (FATHER OVI), RECTORUL CATEDRALEI ST. GEORGE ȘI CANCELARUL DIECEZEI.

Interviu realizat de Jack Figel

Traducerea din limba engleză: Viorel Bădiceanu 

 

De unde sunteți și cum ați devenit preot?

Ei bine, eu sunt originar din România și m-am născut în orașul Cluj-Napoca. Părinții mei au lucrat amândoi și așa că bunica mea mi-a prezentat pentru prima dată Biserica și viața bisericii, când eram mic. Ne-am rugat împreună; am mers împreună la biserică. Cred că ea a fost inspirația pentru cine sunt azi ca preot.

Ne-am mutat într-un alt cartier și am învățat să fiu cantor la Biserica Ortodoxă Sf. Dimitrie când aveam aproximativ 11 ani. Am început să cânt împreună cu cantorul și m-am alăturat și corului. Știam și atunci că vreau să devin preot.

Calea către preoție a început în jurul anului 1991 imediat după căderea comunismului. Biserica Greco-Catolică a anunțat că vor accepta candidați la seminar. Am întâlnit la seminar un om minunat, părintele Nicolae, care m-a ajutat să discern tot mai mult în viața mea de viitor preot, dar și o înțelegere a Bisericii Greco-Catolice. După seminar, aveam nevoie de studii suplimentare înainte de a putea deveni preot. Așadar, am plecat în Anglia și Belgia cu ajutorul fraților Xaverieni. Episcopul Florentin Crihălmeanu, de memorie binecuvântată, a fost o altă persoană care m-a ajutat în discernământul meu preoțesc și în formarea spirituală.

Câțiva ani, am lucrat ca asistent jurist și apoi m-am mutat la Boston. Am fost prezentat episcopului John Michael de către Părintele Michael Moisin și am început să lucrez pentru Eparhie în 2005. Preasfințitul m-a hirotonit mai întâi diacon și apoi, în 2006, preot.

Care sunt cele șapte Mistere sau Sacramente ale Bisericii?

În primul rând, desigur, este Botezul, Confirmarea și Euharistia. Acestea sunt cunoscute sub numele de Sacramente de Inițiere și sunt de obicei acordate copiilor la un moment dat. Apoi, ca adulți, avem Spovedania, Ungerea bolnavilor, Căsătoria și Sacramentul Preoției. Patru dintre acestea sunt primite o singură dată și îți schimbă viața pentru totdeauna. Într-un mod liturgic, vă marchează pentru tot restul vieții voastre – Botezul, confirmarea, căsătoria și Sacramentul Preoției. Celelalte sunt repetate în mai multe moduri cu circumstanțe diferite. Ele sunt cele care ne vor ajuta întotdeauna în călătoria noastră spirituală.

 

Puteți discuta fiecare dintre ele puțin mai detaliat?

Botezul. Pentru inițierea în Biserică, o persoană, în special un copil, trebuie să aibă un sponsor care vorbește pentru ei. Sponsorii sunt numiți naș și nașă, care acceptă ceea ce trebuie să facă persoana respectivă. Există o legătură foarte puternică cu nașul și nașa pentru a continua relația, pe măsură ce copilul crește într-un mod spiritual și pe tot parcursul vieții copilului. Per ansamblu, Botezul în ritul bizantin este o scufundare în apă. Aceasta simbolizează faptul că murim împreună cu Hristos pentru a fi reînnoiți împreună cu Hristos. Păcatul originar este eliminat, mai ales pentru că a fost impregnat în așa-numit ADN-ul nostru spiritual. Botezul oferă o șansă ca persoana să poată intra în Împărăția cerurilor.

Confirmare. Pe măsură ce un copil crește în credința lor, trebuie să fie puternici împotriva păcatului și a atacurilor diavolului. În lumea de astăzi, copiii sunt vulnerabili atât din punct de vedere fizic, cât și spiritual. Confirmarea este harul lui Dumnezeu care întărește copilul împotriva acestor atacuri. Spiritul Sfânt, care este invocat în timpul Confirmării, este Cel care îl susține pe copil în acest timp special pentru lupte împotriva diavolului.

Împărtășirea sau Cuminecarea. Aceasta reprezintă, după cum știm cu toții, hrana spirituală pe care trebuie să o primim. La Botez și Biserică, Sfânta Împărtășanie este dată și unui copil, ca o hrană spirituală, care înseamnă începutul vieții lor în Biserică. De acum înainte, copilul va primi Împărtășanie de fiecare dată când va fi adus la Liturghia Divină până la vârsta de șapte ani. Apoi, un copil face o mărturisire solemnă și din acel moment va primi Împărtășania ca adult. Până atunci, preotul spune: „Gustă și vezi cât de bun este Domnul”. Înțelegând binele și răul și mergând la Spovedanie ca adulți, ei îl primesc pe Hristos într-un mod diferit. Apoi preotul spune: „Slujitorul lui Dumnezeu (Numele) primește trupul și sângele Domnului nostru Dumnezeu și mântuitor, Isus Hristos”.

Mărturisirea sau Spovada. Acest mister se repetă de câte ori este nevoie. De fapt, aceasta este conversația noastră cu Dumnezeu. Spuneți-vă păcatele unii altora pentru a ne putea reconecta nu numai cu El, ci pentru a ne reconecta unii cu alții. Trebuie să putem cere reconcilierea. În viața noastră, este important să putem vedea adânc în noi și să ne dăm seama cum să ne vindecăm din interior. Așa văd penitența, sacramentul și este foarte important să se facă cel puțin o dată pe an la Paște. Aceasta reprezintă Este modul nostru de a ne împăca nu numai cu Dumnezeu, ci și unul cu celălalt.

Mirungerea. Ungerea bolnavilor este menită pentru întărirea sufletului și a trupului nostru, nu ca un ultim rit care este dat înainte de a fi pe punctul de a muri. De fapt, întărește sufletul persoanei pentru a primi voia lui Dumnezeu, oricare ar fi aceasta. Acest sacrament este destinat celor care sunt capabili încă să comunice cu Dumnezeu, sunt capabili încă să înțeleagă ce este harul lui Dumnezeu. Ei încă mai pot vedea că Dumnezeu lucrează în ei. Ungerea bolnavilor oferă abilitatea de a continua să ducă lupta cea bună, mijloacele de a nu renunța și harul de a continua să fie statornici în tot ceea ce fac, indiferent de rezultat. Rezultatul este într-adevăr în controlul lui Dumnezeu, nu în al nostru.

Căsătoria. Acesta este unul dintre sacramente care provoacă o mare schimbare în viața noastră. Sfântul Pavel a scris despre importanța de a nu fi singur, ci de a fi căsătorit. El subliniază importanța unei relații într-un context pe care Dumnezeu l-a binecuvântat. Căsătoria este recunoscută prin faptul că oferă capacitatea persoanei de a se schimba. Stilul lor de viață nu mai este ceea ce gândesc individual despre sine și pentru ei înșiși, dar li se oferă capacitatea de a gândi împreună, de a lua decizii împreună. Acest lucru creează o schimbare semnificativă a obiceiurilor față de ceea ce a fost în trecut. Oferă posibilitatea persoanei de a-și asuma responsabilitatea de a trăi într-o relație la un nivel diferit. Și care este acest nivel? Nivelul îl invită pe Dumnezeu în viața noastră în viața lor.

Ordinele Sfinte sau Preoția. Aceasta este hirotonia clerului pentru a sluji Biserica la mai multe niveluri – cititor, subdiacon, diacon, preot și chiar episcop – pentru cei care sunt dispuși să ia această cruce specială ca mod de viață. Isus i-a întrebat pe ucenicii săi: ești dispus să bei din paharul meu? Acesta este răspunsul când primim Ordinele Sfinte. Cu alte cuvinte, ești dispus să-ți dai viața. Ești dispus să faci tot ce este necesar pentru a te sacrifica pentru Dumnezeu.

 

Ați botezat sau ați încreștinat vreodată un adult mai degrabă decât un copil?

Da, am. La Catedrala Sf. Gheorghe am avut ocazia să botez patru adulți.

 

Cum a fost și ce fel de pregătire ați făcut cu ei?

Ei bine, pregătirea este procesul de explicare a sacramentelor pe care urmează să le primească, în acest caz vorbind despre Botez, Creștinare și Euharistie și despre modul în care acestea funcționează. Ieșirea din apă va schimba viața persoanei. Discutăm despre păcatul originar, ceea ce este eliminat de Botez. Botezul elimină mai întâi păcatul originar și apoi toate păcatele săvârșite până în acel moment. Deci acesta este primul pas. Nu poți avea Mărturisirea unui adult fără Botez. Le pregătesc și în toate celelalte sacramente. Vă explic cât de important este să puteți recunoaște Ungerea bolnavilor și sfânta Împărtășanie din acel moment. Împărtășania reprezintă hrana pe care ne-o dă Dumnezeu. Ar trebui să-l primim fiind pur în inimile noastre. Deci, dacă am păcătuit, ne întoarcem la Spovedanie, ca să putem veni și să primim din nou euharistia cu o inimă curată.

 

Ați putea reflecta puțin despre cea mai memorabilă experiență a acelor sacramente care v-au rămas în minte, în propria viață personală?

Au fost trei sacramente memorabile pentru mine.

Unul a fost Spovedania cu părintele meu spiritual, părintele Nicolae. M-am dus la el timp de aproximativ doi ani înainte ca el să moară. Îndrumările pe care le-am primit au fost transformatoare! Mi-a rămas și mi-a întărit convingerea că am făcut pasul potrivit pentru a deveni preot greco-catolic. El m-a ajutat să discern și m-a îndrumat prin pașii către preoție și către o relație mai profundă cu Dumnezeu. Relația mea a crescut atât prin Spovedanie, cât și prin direcția spirituală cu el.

A doua a fost Căsătoria mea cu Gabi, care a fost memorabilă pentru mine. Știți, am fost căsătoriți în biserica care acum este catedrala. Sunt căsătorit cu persoana pe care o consider cea mai bună prietenă a mea și ea a fost mereu acolo pentru mine. Ne bucuram frecvent de o masă împreună și o sunam ca să-i spun poveștile mele. Am putut să mă căsătoresc cu persoana care îmi era confidentă.

Al treilea a fost când am devenit preot. Cred cu adevărat că Dumnezeu m-a chemat pentru asta și, chiar dacă am rătăcit ca fiu risipitor pentru câțiva ani, Dumnezeu m-a îmbrățișat când am decis să mă întorc la Biserică. Episcopul John Michael mi-a dat ocazia să vin acasă ca preot. Aici aparțin ca preot. M-am văzut pe această cale de când eram copil, așa că atunci am recunoscut că Dumnezeu m-a chemat pentru ceva.

Aveți vreun gând cu privire la modul în care îi putem încuraja pe credincioșii noștri să utilizeze mai pe deplin sacramentele Euharistiei, ale reconcilierii și ale Ungerii?

Aceasta este o întrebare bună. Răspunsul este să ne antrenăm și să recunoaștem că avem nevoie de Dumnezeu în viața noastră. Când ne simțim bine și ne descurcăm, avem tendința de a uita de Dumnezeu. Când suntem buni și totul merge bine, avem tendința de a uita. Atunci, când nu suntem atât de buni, dăm vina pe Dumnezeu. Îl întrebăm de ce? De ce mi-ai făcut asta? Te rog ajută-mă, dă-mi putere! Din păcate, ajungem să recunoaștem nevoia noastră de Dumnezeu în slăbiciunea noastră, mai degrabă decât în puterea noastră. Sfatul meu este să folosim aceste sacramente mai mult pe parcursul întregii noastre vieți. Indiferent de situație, ori de câte ori ai ocazia, Îl aduci pe Dumnezeu în viața ta. Cere putere; cere sprijin; cere protecție. Toate aceste lucruri ne vor învăța cum să putem recunoaște că avem nevoie de aceste sacramente, în special de Spovedanie și împărtășanie în mod regulat, pentru a ne întări atât în vremurile bune, cât și în cele rele, pe tot parcursul vieții noastre.