Cu mai mulți ani în urmă am văzut într-un oarecare local o pancartă pe care scria mare: „Mâine berea e gratis”. Îmi amintesc că cineva l-a întrebat pe barman, mai în glumă, mai în serios, câte persoane au primit a doua zi berea promisă. „Niciuna” a răspuns barmanul „pentru că nimeni nu poate veni mâine – când cineva cere ceva, o face în prezent, azi, acum, nu în viitor, fapt pentru care nimeni nu poate bea bere mâine”. M-am minunat la auzul ingeniozității barmanului și l-am pomenit în nenumărate rânduri, în discuțiile cu cei pe care bunul Dumnezeu mi i-a scos în cale.
De atunci încoace am avut de-a face cu mai multe persoane care mi-au cerut sprijinul în drumul vieții lor. Cele mai multe erau supărate pe trecut: e destul de simplu să facem pace cu trecutul (nu am zis că e ușor), iertând toate (începând cu propria persoană, apoi pe ceilalți). Tot mai multe persoane însă erau tulburate de ceea ce s-ar putea întâmpla sau nu în viitor: pacea însă nu poate fi dobândită mâine, la fel cum nimeni nu poate bea bere mâine, ci doar acum, în clipa prezentă. Din nou, teoretic e simplu însă practic nu-i ușor, deoarece nesiguranța viitorului ne face să ne pierdem pacea.
Continuând discuțiile, întrucât nu-mi era clar ceea ce-și doreau, mi-am invitat interlocutorii să ia seama la câteva din definițiile pe care DEX le oferă cu privire la cuvântul pace: lipsă de tulburări, de conflicte, de vrajbă; armonie, împăciuire, înțelegere; liniște sufletească, stare de calm sufletesc; tihnă, repaus, odihnă; calm, liniște, tăcere etc. Aproape toți au fost de acord cu respectivele definiții, însă mare mi-a fost deznădejdea când am aflat că prea puțini erau dornici să-și schimbe viziunea, încăpățânându-se să sufere în continuare din cauza vacarmului gândurilor critice și preapline de prejudecăți.
„Dacă judeci oamenii, nu vei mai avea timp să îi iubești” Sf. Maică Tereza de Calcutta
Dacă războiul dintre noi poate fi declanșat de un singur glonț rău intenționat care rănește sau omoară fizic un om (inclusiv propria persoană), la fel și războiul lăuntric poate fi declanșat de un singur gând rău intenționat, care rănește în interior persoana care-l emite. Nu e clar că suntem responsabili de ceea ce ni se întâmplă și că ajunge un singur gând rău intenționat pentru a ne tulbura pacea interioară?
„Cine se arde cu supa, suflă și-n iaurt” – vorba proverbului românesc – mi-au reproșat mulți, încercând să-și găsească scuze pentru propria mizerie. Credem că dacă am pățit-o o dată, o vom păți de fiecare dată… și uite-așa, nu știm de unde vine miros de automulțumire și continuăm să trăim, complăcându-ne în propria suferință. Mulți, inclusiv eu, am încercat din răsputeri să oprim zgomotul gândurilor lăuntrice prin rugăciuni, meditații și te miri-ce tehnici de respirație sau liste cu chestii de făcut, însă – chiar dacă prin minune am fi fost reușit – în destul de scurt timp după terminarea lor, tărăboiul gândurilor ne năpădește din nou mintea, parcă mai puternic, sleindu-ne de puteri. Ce e de făcut? Există oare o metodă care să dea rezultate de durată efective sau ne chinuim pe degeaba?
După foarte multe căutări, cea mai eficientă strategie care a rămas în picioare pentru cei mai mulți dintre interlocutorii mei este legată de răspunsul la întrebările: De ce faci ceea faci? Ce sens are (pentru tine, alții, Dumnezeu, Univers)? Ce vrei de fapt?
În mod firesc, persoanele care sunt serioase cu privire la aceste întrebări ajung la sensul vieții și la inevitabilul sfârșit al propriei existențe pământești, ceea ce duce la o altă întrebare: „Ești pregătit pentru propriul sfârșit?” – nu mă aștept la un răspuns pozitiv din partea celor care abia așteaptă să scape de probleme…
„Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Și cele ce ai pregătit ale cui vor fi?” – zice Isus (cf. Lc 12, 13-21).
Vorba lungă, sărăcia omului, așa că, în concluzie, te invit pe tine, dragă cititorule, să gândești singur: „Dacă niciodată nu voi putea bea bere (ceea ce e opțional) mâine ci doar azi, înseamnă că eu pot muri (ceea ce obligatoriu) azi și nu mâine – merită să continui aidoma sau să mă răzgândesc, în pace?”
Thank you for reminding me.